Cum comunică copilul tău?
Publicat in
Blog de
aura si a generat
0 Reactii |
Postat la 25/04/16
Mulți părinți se plâng de modul în care copiiii comunică cu ei. Spre exemplu, copilul este luat de la școală sau grădiniță și părintele întreabă: “cum a fost azi?/ ce ai făcut azi?”. De cele mai multe ori copilul răspunde: “BINE!”. Acest răspuns nu ne oferă un înțeles și mai mult, ne irită. Concluzionăm că cel mic nu vrea să comunice cu noi, ne ignoră, deci are o “problemă”.
Dar hai să vedem! Cum facem noi, adulții/ părinții, cei care suntem modelele lor?
Din experiența mea, atunci când doi adulți se întâlnesc, de cele mai multe ori, dialogul e cam așa:
-Bună, ce faci?
-Bine!
Întrebarea mea: care este diferența dintre cele două interacțiuni? În cazul copilului, el oferă răspunsul preluat și învățat de la părinte. În mintea lui, așa e firesc să fie, pentru că asta a auzit și văzut. În cazul adultului/ părintelui, răspunsul “bine” e mult mai comod decât răspunsul corect și adevărat. Ne este teamă sau rușine să le împărtășim celorlalți ceea ce facem cu adevărat. Ni s-ar părea de neconceput ca răspuns la întrebarea “ce faci?”, un posibil: “sunt frânt de oboseală, muncesc din greu la un proiect și tocmai am aflat că un prieten suferă de cancer. Sunt devastat!”. Ne imaginăm că celuilalt nu i-ar păsa de problemele noastre și omitem astfel, să dăm un sens și diversitate interacțiunii dintre noi. Am uitat să ne exprimăm sentimentele și să le punem o etichetă.
Nu cumva, tot asta fac și copiii noștri? Sunt ei capabili să-și recunoască sentimentele? Nu, nu sunt! Pentru că nu au fost învățați și încurajați să facă acest lucru.
Nu uita, doar în momentul în care exprim ceea ce simt, devin capabil să controlez situația. Copiii nu știu să facă asta, dar împreună îi putem ajuta.
Aurelia Macavei
mamă și psihoterapeut
Mulți părinți se plâng de modul în care copiiii comunică cu ei. Spre exemplu, copilul este luat de la școală sau grădiniță și părintele întreabă: “cum a fost azi?/ ce ai făcut azi?”. De cele mai multe ori copilul răspunde: “BINE!”. Acest răspuns nu ne oferă un înțeles și mai mult, ne irită. Concluzionăm că cel mic nu vrea să comunice cu noi, ne ignoră, deci are o “problemă”.
Lasa un comentariu