Închisoarea ta

Publicat in Blog de aura si a generat 1 Reactie | Postat la 16/12/14

Zilele se scurg iar frustrările noastre sunt tot mai numeroase și asta se întâmplă pentru că așteptările noastre sunt tot mai mari. Așteptăm tot mai multe din partea celorlalți și reușim chiar să construim adevărate scenarii. Înainte de interacțiunea cu ceilalți, într-un anume mod, repetăm în minte întrega conversație și toate răspunsurile. Cumva, prenotăm ceea ce se va întâmpla. Dar odată ajunși în acel punct al interacțiunii, conștientizăm că am pierdut timp și energie “trăind” în avans o situație care nici măcar nu a avut loc. E important să ne planificăm întâlnirile, sarcinile, obiectivele dar e total absurd să repetăm același scenariu din nou și din nou, scenariu presărat cu idei fixe din care logica lipsește. Asta se numește paranoia.

Întreabă-te sau întreabă-i pe ceilalți de ce sunt frustrați și observă răspunsurile lor. De cele mai multe ori frustrarea lor este strâns legată de acțiunile celorlalți. Și chiar dacă la un nivel mai profund înțelegem adevăratul motiv, refuzăm să-l acceptăm; e mai simplu așa. De ce? Pentru că nu avem controlul proriei minți și propriilor emoții. Într-un fel, trăim pe pilot automat. Ne comparăm constant cu ceilalți iar asta dă naștere frustrărilor. Nu ne asumăm momentul prezent, consumăm energie analizând trecutul și ne facem sute de griji privind viitorul; și toate astea dau naștere din nou unor frustrări. Ritmul în care se desfășoară acest “joc” pare a fi normal și sfârșim prin acceptarea ideii că “destinul” e răspunzător. Și uite așa, totul se derulează automat, fără o asumare a propriilor alegeri, fără o percepție a liberului arbitru.

Am devenit prizonieri ai propriilor minți și nici măcar nu realizăm asta. Trăim într-o închisoare iar ironia este că propria celulă e deschisă.
Ne simțim prizonieri atunci când profesiile nu ne reprezintă; trăim ca într-o închisoare atunci când căsniciile noastre sunt disfuncționale; ne simțim captivi atunci când banii câștigați sunt puțini. Și uite așa, propria minte devine o închisoare.

Reține că e mult mai sănătos să accepți situația așa cum e, fără să opui rezistență.
Reține că nu poți controla întreaga situație dar poți controla propria atitudine.
Reține că invidia este imatură; habar nu ai cum au ajuns ceilalți acolo unde sunt.
Reține că poți să oprești pilotul automat și că poți să trăiești conștient.
Reține că doar prezentul îți aparține.

IMG_2632-0.PNG

1 Reactie »

suflet singur in April 17, 2015
Comentariu

Mersi……m-ati ajutat enorm sa inteleg unde gresesc.



RSS feed pentru comentariile acestui articol. TrackBack URL

Lasa un comentariu

Adauga comentariul tau respectand termenii si conditiile website-ului. Foloseste un limbaj decent si clar.

© 2012 Toate drepturile rezervate Psihoterapeut Aurelia Macavei
Design de Enasoni Design, implementare de J Mihai