Am fost eu născută doar pentru a mânca, a bea, a reproduce, a dormi, a îmbătrâni şi a muri? Sunt eu capabilă de ceva mai mult decât atât? Păi… să vedem!
Am primit o educaţie cu ajutorul căreia îmi asigur o slujbă, îmi găsesc un partener, am copii, fac bani, strâng bani, mănânc mâncare bună, beau vinuri alese, trăiesc în confort, călătoresc în jurul lumii, fac donaţii, îmi petrec timpul cu prietenii, am nepoţi, mă joc şi mă bucur împreună cu ei şi încet, încet mă apropii de finalul vieţii când sunt prea bătrână pentru a mai trai şi astfel… mor in pace.
Înseamnă toate astea o viaţă fericită? Cu siguranţă, DA
Dar trăim noi toţi o astfel de viaţă? Trăim întodeauna împăcaţi şi fericiţi? Ce se întamplă atunci când cineva iubit moare, când un cuplu se desparte, când unul dintre noi işi pierde slujba, când părinţii divorţează, când fratele sau copilul nostru se naşte cu un handicap, atunci când o poveste de dragoste se sfârşeşte…
Ce se întamplă atunci?