Terapia Gestalt presupune o abordare existențialistă și fenomenologică bazată pe ideea că oamenii trebuie înselati în contextul relațiilor lor cu ambianța.

Obiectivul principal al terapiei îl reprezintă conștientizarea trăirilor și faptelor tale. Datorită acestei conștientizări, schimbarea se produce de la sine, în mod automat. Demersul are un caracter fenomenologic pentru că este centrat pe percepția clientului asupra realității și existențial pentru că are la bază ideea că oamenii , se află într-un permanent proces de devenire, remodelare și autodescoperire.

Psihoterapia Gestalt reprezintă un proces activ, care presupune experiența directă în locul discuțiilor abstracte referitoare la problemele clienților, aceștia fiind ajutați să descopere ce anume și cum gândesc, ce simt și cum acționează în urma interacțiunilor cu terapeutul.

Clientul trebuie să fie total prezent în timpul demersului terapeutic, aici și acum, procesul evolutiv rezultând în urma contactului direct cu terapeutul.

Ideea de bază este că ceea ce trăiesc oamenii în prezent este mult mai important pentru înțelegerea de sine decât cunoașterea cauzelor care au stat la baza unor comportamente.

Sarcina terapeutului constă în a organiza anumite experimente care să permită clientului să conștientizeze mai bine ce anume întreprinde și cum face acel lucru. Conștientizarea presupune “insight”, auto-acceptare, cunoașterea mediului înconjurătoe, asumarea responsabilitătii alegerilor, precum și abilitatea de a intra în contact cu cei din jur.

Aceasta este bazată pe trăirea momentului “aici și acum”, a realității aflate într-o continuă schimbare.

Clienții sunt dirijați să observe, să somtă și să interpreteze realitatea prezentă, fără să se aștepte ca terapeutul să le furnizeze răspunsuri.

Terapia nu are ca obiectiv analizarea unor trăiri, ci conștientizarea contactului cu experiența imediată. Mediul înconjurător sau câmpul perceput cuprinde experiențele interne și externe (trăiri, stări emoționale sau ceilalți oameni).

Astfel, clientul urmează un demers de reintegrare a unor părți ale personalității sale cu care pierduse contactul, demers care se realizează, pas cu pas, până când acesta devine suficient de puternic pentru a-și continua propria evoluție.

Odată ce devine conștient, clientul va fi capabil să realizeze alegeri corecte, în cunoștință de cauză și să trăiască o existență încărcată de sensuri.

Sunt convinsă că, cu cât individul se straduiește mai mult să fie ceea ce nu este, cu atât schimbarea pozitivă este mai puțin probabilă. Astfel, în mod paradoxal, omul se poate schimba doar atunci când conștientizează ceea ce este el de fapt.