Există atât de multe tentaţii în această lume pe care putem da vina pentru nefericirea noastră, pentru lipsa de bani sau de posesiuni materiale cu care ne confruntăm. Dacă privim în jurul nostru, vedem oameni care au mai multe lucruri decât noi şi care par mai fericiţi decât suntem noi. De aceea, ne orientăm către ei şi încercăm să umplem golul din inimile noastre prin stabilirea unor relaţii cu ei. La prima vedere, pare un mare salt înainte să trecem de căutarea lucrurilor materiale la căutarea unor oameni care să umple golul din inimile noastre. În realitate, este vorba de aceiaşi proiecţie în exterior, care ne face să credem că fericirea noastră depinde de alţi oameni. ”Dacă aş găsi persoana potrivită alături de care să îmi petrec viata, m-aş simţi mai împlinit”.
Ne trezim astfel într-un cerc psihologic vicios, care continuă să se rotească la infinit, aducându-ne aceleaşi dezamăgiri şi aceeaşi nefericire. În realitate, nici banii, nici posesiunile materiale şi nici ceilalţi oameni nu ne pot face mai fericiţi. Chiar dacă trăim uneori momente de fericire, acestea se dovedesc efemere, după care ne simţim din nou prinşi în capcana vieţii. Care este însă alternativa?
Care este acea parte a conştiinţei noastre care caută în permanenţa în afara propriei noastre fiinţe? Are ea un nume? Este vorba de acea parte a conştiinţei care crede că adevărata noastră identitate se limitează la corpul şi la personalitatea noastră, refuzând să accepte faptul că noi suntem în realitate fiinţe spirituale care trăiesc pentru o bucată de vreme într-un corp fizic.

Gerald Jampolsky