Am studiat psihologia și ulterior psihoterapia, cu mult timp înainte să devin mamă a doi copii. Și mi-a fost ușor! Ușor să înțeleg, ușor să cadrez, ușor să exprim toate acele teorii. Apoi, au apărut ei în viața mea și toate s-au schimbat, toate… au fost răstălmăcite. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că teoriile au fost întodeauna corecte dar mintea mea a avut o altă perspectivă asupra lor. Acum, există ceva în plus: iubirea! Și astfel, totul e privit într-o nouă lumină. Cred cu tărie că nu aș fi fost nici pe departe ceea ce sunt azi, ca și terapeut, dacă nu aș fi fost mamă. Copiii mei sunt cei care m-au ajutat să devin o lumină pentru mine însămi, o lumină ce se revarsă și în jurul meu. Am învățat atât de multe de la ei și continui să învăț în fiecare zi.
Simțind toate acestea, mi-e foarte greu să cred că ceilalți copii pot fi surse generatoare de stres, oboseală, frustrări și dezamăgiri.
Cam acesta e tabloul descris de majoritatea părinților, părinți ce apelează la ajutor de specialitate doar în calitate de însoțitori ai copilului (de acasă până la cabinet). De cele mai multe ori, imaginea din mintea mea sugerează un om ducându-și televizorul la depanat.
Cei mai inteligenți dintre părinți renunță la ideea conform căreia copiii sunt problema și aleg să-și construiască propriul drum, mult mai solid și sănatos. Pe acest nou drum, poate păși întreaga familie, altfel decât în trecut.
Ceilalți, părinții care abandonează sau care refuză din start să privească în direcția opusă, rămân tot aici. Aici unde iubirea se manifestă ca o mască a unei exploatări. Este evident faptul că astăzi, mai mult ca oricând, cea mai exploatată ființă umană este copilul. Gândiți-vă la asta!
Sunt absolut convinsă că nici un părinte nu-și exploatează copilul într-un mod conștient, dar ei sunt cei care își distrug copiii, îi transformă în niște ființe stupide, lipsite de inteligență. Părinții sunt cei care își condiționează copiii în cel mai teribil mod cu putință.
Iar ei, sunt complet neajutorați. El, copilul, e prea mic pentru a putea riposta, a scăpa sau a se proteja. Deja este vulnerabil, iar vulnerabilitatea îi permite să fie exploatat cu mare ușurință.
Condiționarea părintească reprezintă o formă de sclavie! Un copil liber va deveni un adult liber! Dar copilul nu va putea fi cu adevărat liber decât atunci când condiționarea nu va mai exista în viața lui.
Dacă el este crescut în mod greșit, întreaga umanitate se va îndrepta într-o direcție greșită. Treziți-vă!
Tot ceea ce am așternut azi pe hârtie, există în mine de mult timp. Dar astăzi, astăzi când fetița mea de 9 ani m-a întrebat: “mami, de ce fac unii părinți asta?”, astăzi am simțit să strig: “Treziți-vă!”
P.S. Fetița mea era nedumerită. Mulți dintre colegii sau prietenii ei sunt “ademeniți” să participe la concursuri, activități, etc… în ciuda dorinței sau putinței lor. Miza e mare! Un telefon sau câte-un gadget de ultimă generație.

#aura#