Hipnoterapia este o formă de psihoterapie ce combină inducţia transei hipnotice cu tehnici individualizate de consiliere. Foarte pe scurt, hipnoterapia este terapia sub hipnoză care ajută oamenii să se refacă.
Hipnoterapia se prezintă ca un sistem de intervenţie spectaculoasă şi rapidă, care remodelează sentimentele de competenţă şi de încerdere în sine ale clientului, fiind foarte utilă în rezolvarea unei arii largi de probleme.
Hipnoterapia presupune o abordare holistică a însănătoşirii, vindecării şi a stării generale de bine a individului. Unul din scopurile hipnoterapiei este acela de a contribui, prin intermediul relaxării, la eliminarea tensiunilor şi la restabilirea completă a controlului vietii individului.
Fiecare hipnoterapeut dispune de unelte specializate, tehnici şi un fond de cunoştinţe specific ariei de consiliere psihologică sau psihoterapiei.
Hipnoterapia se adresează oricui doreşte un plus de autocunoaştere, dezvoltare personală, optimizare a unor strategii de a face faţă eficient stresului, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare şi rezolvare a unor probleme personale.
Hipnoterapia este o alternativă mai ieftină, nedureroasă, fără medicamente şi fără efecte secundare.

Domenii de aplicare:

• managementul stresului şi îmbunătăţirea calităţii vieţii
învăţarea unor comportamente pentru eliminarea stresului şi dezvoltarea unui mod pozitiv de gândire

• afecţiuni nevrotice
în cazul tratării problemelor emoţionale, tulburărilor de atenţie şi memorie, anxietăţii, depresiei, fobiilor, obsesiilor, atacurilor de panică, comportamentelor obsesiv-compulsive, insomniei, etc.

• tulburările psihosomatice
în cazul unor afecţiuni ale aparatelor: digestiv, respirator, endocrin, cardio-vascular, sau în reducerea/eliminarea simptomelor asociate unor probleme medicale precum astmul şi sindromul colonului iritabil.

• afecţiuni dermatologice
în alergii, prurit, eczeme, psoriazis sau pentru eliminarea negilor

• îmbunătăţirea aspectului fizic
pentru slăbit, mărirea/micşorarea sânilor, eliminarea celulitei, îmbunătăţirea stării tenului.

• disfuncţii sexuale şi afecţiuni ginecologice
în cazul: ejaculării precoce, impotenţei, frigidităţii, vaginismului, lipsei apetitului sexual, sindromului pre/post menstrual, dismenoreei, amenoreei, endometriozei, problemelor aferente menopauzei.

• obstetrică
în cazul infertilităţii, dificultăţilor de menţinere a sarcinii, sau pentru o naştere fără dureri

• dependenţe
în eliminarea dependenţei de droguri, alcool sau nicotină

• eliberarea de obiceiurile nedorite
ca: bâlbâială, ticuri, bruxism, enurezis diurn/nocturn, rosul unghiilor.

• controlul greutăţii corporale
pentru modelare corporală (slăbit, îngrăşat), în controlul comportamentelor de tip compulsiv asociate bulimiei şi anorexiei, sau pur şi simplu pentru oţinerea unor obiceiuri alimentare sănătoase

• creşterea capacităţilor psiho-fizice
precum: văz, auz, memorie, atenţie, viteză de reacţie, putere şi rezistenţă fizică

• creşterea performanţelor în activităţi profesionale, de studiu sau sport
se pot obţine: creşterea capacităţii de concentrare şi focalizare asupra sarcinilor, îmbunătăţirea memoriei, o mai bună gestionare a resurselor (native, dobândite, de timp), o eficientizare a activităţii şi creşterea performanţelor.

• chirurgie
cu scopul reducerii anxietăţii preoperatorii, dar şi pentru obţinerea anesteziei în situaţiile în care anestezicele lipsesc ori pacientul nu le tolerează.

• combaterea durerii
în migrene de origine organică/asociate unor probleme psihice, în cazul durerilor asociate unor boli cronice, în stomatologie sau la naştere.

• boli cronice
în reducerea durerii, stagnarea/reducerea simptomelor şi îmbunătăţirea stării de sănătate.

• managementul relaţiilor sociale (în familie, la locul de muncă, etc.)

“Cunosc foarte multe persoane care traiesc situatii daunatoare pentru sanatatea lor psihica si accepta aceasta stare de fapt visand sau sperand ca va interveni ceva din afara care le va schimba viata sau traiesc in asteptarea continua a unor evenimente importante (casatorie, obtinerea unei diplome, nasterea unui copil, un nou loc de munca).
Ei cred ca, odata atins obiectivul dorit, viata lor se va schimba dar, dimpotriva, atunci cand evenimentul mult asteptat se produce, se dovedeste dezamagitor, pentru ca nu e niciodata la inaltimea la care ei l-au inchipuit sau, oricum, dupa ce l-au trait, redevin asa cum au fost mai inainte.
Spaimele, temerile, nesiguranta ies din nou la iveala.
Iata de ce trebuie sa se schimbe pe dinauntru: ceea ce este in afara nu este decat oglinda a ceea ce se afla in launtrul nostru. Si trebuie sa acceptam prezentul ca unicul moment daruit noua.
Este imbatator sa ne pierdem in nesiguranta momentului, excluzand trecutul care nu mai e, si viitorul care nu e inca.
Sa ne mai amintim ca si fuga de prezent poate fi refuz de a ne infrunta propriile responsabilitati. In timp ce viata inseamna sa traim, sa traim tot ceea ce se poate trai.
Nu e atat de important ce facem, cu conditia sa ne traim viata. Si nu exista timp potrivit.
Intodeauna este timpul potrivit pentru a trai!”

Valerio Albisetti

1. Fa-ti intodeauna examenul zilnic, intrebandu-te asupra motivelor faptelor, atitudinilor, comportamentelor tale si incearca sa nu le repeti pe cele savarsite din conformism sau din teama.

2. Diversifica-ti comportamentele, schimba-ti mereu obiceiurile.

3. Acorda prioritate simtirii launtrice, nu te ineca in marea linistita si inselatoare a obisnuintelor si a conformismului.

4. Viata trece si nu se mai intoarce. Ia-o in propriile maini.

5. Debaraseaza-te uneori de rolurile pe care ti le-a dat societatea.

6. Traieste-ti viata la persoana intai, lasand locul cuvenit simtirii tale launtrice.

7. Nu te gandi si nu te astepta ca ceilalti sa se schimbe. Incepe prin a te schimba tu insuti.

8. Aminteste-ti, curajul de a fi tu insuti rasplateste; teama de a fi diferiti, in cele din urma, ucide.

9. Nu judeca. Gandeste-te sa-ti reduci gradul de nevroza.

10. Mai bine sa gresesti decat sa nu faci nimic.

Valerio Albisetti

Se crede, bunaoara, ca terapeutul detine secretele artei de a trai, se simte bine tot timpul si este dispus, pentru bani grei, sa-si impartaseasca uluitoarea sa cunoastere a sufletului uman. Nici nu ne putem astepta, pentru o persoana in nevoie sa creada altceva, pentru ca ce rost ar mai avea sa se prezinte la cineva care se simte la fel de mizerabil ca ea? De asemenea, in ipoteza ca terapeutului i-ar fi cat de cat mai bine, de ce ar mai fi el cautat daca nu ar sti sa comunice cum face si ce face pentru a nu se simti, totusi, la fel de infiorator ca pacientii sai?
In realitate, terapeutul nu se simte minunat intodeauna. Ba uneori se simte cu adevarat oribil. Aceasta arata ca terapeutul este o fiinta normala. Singura diferenta intre el si clientii sai rezida in faptul ca este mai apt in a-si intelege propria suferinta si ca poseda o serie de strategii de a-i face fata. Daca nu reuseste, merge el insusi la un terapeut sau, dupa caz, se dedica unor meserii la fel de nobile, precum gradinaritul, tamplaria sau cresterea animalelor. In ce priveste secretele artei de a fi fericit, terapeutul este departe de a fi auzit vreodata de ele. Mai mult decat atat, nici nu crede ca asa ceva ar exista, pur si simplu pentru ca viata este atat de schimbatoare si imprevizibila incat e imposibil sa fie prinsa in reguli, forme fixe sau norme de comportament. El constata cu o uimire meu reinnoita aderenta clientilor sai la o varietate de credinte, idei, proceduri si strategii prin care reusesc, intr-o maniera inegalabila, sa-si transforme propriile vieti intr-un infern.
Se crede, de asemenea, ca terapeutul si-a rezolvat propriile conflicte interioare si doar dintr-o nesfarsita bunatate accepta sa mai ramana in mijlocul unor oameni sfasiati de tensiuni si contradictii interne. In realitate, terapeutul are propriile lui conflicte, de care insa e constient si pe care cauta sa le rezolve cu rabdare si luciditate. Conflictele si contradictiile sunt motoare ale dezvoltarii personale daca sunt mentinute in campul constiintei, ele devenind distructive numai atunci cand sunt prezente in straturile obscure si necunoscute ale inconstientului. Terapeutii ce dispun de o minte fina si de o mare putere de analiza isi descopera uneori tensiuni atat de subtile si numeroase incat, auzindu-le, clientii lor s-ar putea considera intrupari exceptionale ale sanatatii mintale.
O alta credinta larg raspandita este ca terapeutul ar fi un izvor de intelegere, afectiune si consideratie pentru clientii sai, acceptandu-le, cu o seninantate angelica si la nesfarsit, ideile si comportamentele irationale. Desii unii terapeuti manifesta fara efort o asemenea atitudine, in virtutea faptului ca sunt oameni si nu fiinte celeste, exista momente cand isi exprima neincrederea, iritarea sau admiratia cvasi-religioasa pentru consecventa si rigoarea cu care unii clienti se dovedesc a fi clasici in viata ai inadecvarii si prostiei.
Frecventa este si credinta ca terapeutul ar asculta, cu un interes fara margini si intr-o stare de concentrare mistica, relatarile si povestirile clientilor sai. Terapeutul ar avea si o satisfactie usor perversa de a cunoaste, in cele mai mici amanunte, secretele vietilor semenilor sai. In realitate, ascultand cu atentie si oferind permanent semnale ale intelegerii lor, terapeutii sunt departe de a fi patrunsi sau extaziati de neinchipuitele si complicatele evenimente, actiuni sau trairi ale clientilor si foarte probabil le-ar fi vesnic recunoscatori daca ar reusi sa se concentreze pe aspectele esentiale ale problemei lor.
Aceasta credinta in interesul suprauman al terapeutului pentru clientul sau este adesea asociata cu o alta, anume ca in afara practicii sale, in viata de zi cu zi, terapeutul isi continua activitatea sa fatal-investigativa, cercetand cu un ochi de vultur, comportamentul si atitudinile oamenilor pe care ii intalneste si pune diagnostice cu aceiasi viteza si precizie precum un agent de circulatie experimentat depisteaza soferii incepatori. Intrebarile pe care terapeutul le pune in conversatiile obisnuite sunt adevarate capcane in care oamenii nevinovati cad si nu este niciodata intamplator daca el intreaba de unde ai cumparat bananele sau daca ai un bilet in plus. De fapt, cu exceptia cazurilor didactice, terapeutii sunt foarte fericiti in a uita de analize si profile psihologice. In plus, uneori oamenii sunt atat de asemanatori intre ei incat nu are nici un sens sa cauti pe strada sau acasa la cineva ceea ce oricum gasesti in cabinetul de psihoterapie.
In sfarsit, de o buna audienta se bucura si ideea conform careia terapeutul nu va mai avea liniste si nici somn pana cand nu va intelege, identifica si rezolva problema clientului sau, singura responsabilitate a acestuia din urma fiind de a se prezenta cu regularitate la cabinet, unde cu ajutorul cuvintelor magice rostite de terapeut, suferinta psihologica va disparea precum tigarile de contrabanda de pe generoasa piata romaneasca.
In realitate, tot ce face un teapeut este sa mobilizeze resursele clientului sau si sa-l asiste in efortul de a se autoaccepta si autointelege. El va aprecia, cu siguranta, manevrele adesea extrem de sofisticate si inteligente prin care clientul cauta sa obtina suportul mediului, eventual ii va comunica veneratia pentru inaltul nivel de subtilitate al strategiilor manipulative, dar va continua sa-l frustreze in cererile si atasamentele sale infantile.
Dupa cum se poate vedea, terapeutul nu este o fiinta umana genial inzestrata si nici un zeu coborat temporar printre oameni. Libertatea de a fi uman poate fi exersata intr-o diversitate de moduri si din acest punct de vedere intre psihoterapie, cultivarea pamantului sau studierea fractalilor nu este nici o diferenta.

Iolanda Mitrofan, Adrian Nuta
Terapia Unificarii