Câți dintre voi, ca și părinți, le spuneți zilnic copiilor voștri că îi iubiți? Vine această afirmație în completarea propriului vostru comportament față de aceștia? Care sunt mesajele pe care le transmiți? Cât de sănătoase și pozitive sunt?
Din păcate, mulți părinți consideră că a-i oferi copilului hrană, adăpost și lucruri materiale este suficient pentru ca el să fie fericit. Cum rămâne cu iubirea noastră ca părinți, iubirea necondiționată?
În multe familii acest termen nu se cunoaște, în multe familii, părinții sunt atât de preocupați de certuri și conflicte, încât copilul va începe să creadă că iubirea există doar în poezii nu și în viața reală. Copiii sunt foarte receptivi, ei privesc și observă totul în jur. Ce vede copilul tău?
Pentru ca iubirea să poată apărea în viața lui, el trebuie să o vadă mai întâi la alții.
Pe de altă parte, există părinți care trăiesc în iubire dar educația oferită copiilor nu este una pozitivă. Până la vârsta de cinci ani, copilul este precum un burete; absoarbe tot, bun sau rău. În trecut, când eram un copil, se obișnuia a spune: “cei șapte ani de acasă”. Doresc să fac o rectificare! În prezent, eu spun “cei trei ani de acasă”. De ce? Până la această vârstă, factorul conștient al copilului (adică mintea conștientă) nu este în scenă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că până la această vârstă copilul “funcționează” cu ajutorul minții subconștiente. Iar asta poate fi extrem de delicat. Lipsind factorul critic, analitic (cel care ne spune daca e ok sau nu – adică mintea conștientă) tot ceea ce trăiește copilul are valoare de adevăr absolut. Și asta pentru că mintea subconștientă nu percepe negația (nu-l aude pe “nu”), nu face diferența dintre trecut și viitor și…. cel mai important, nu face diferența între imaginație și realitate. Așadar, dacă îi spuneți copilului vostru “să nu mergi la priză”, exact asta va face! Pentru că el nu aude negația, adică informația care ajunge la el este “mergi la priză!”. Iar tu, ca părinte spui: “copilul meu e foarte încăpățânat sau neascultător”. Și sărăcuțul, cu puțin noroc poate scăpa de pedeapsă.
Apoi, chiar și în momentele noastre de tandrețe, ne alintăm copiii folosind apelative de genul: “monstrulețul meu”, “urechiatul meu”, “prostuțul meu” sau chiar “împiedicatul” lui tata, etc.
Nu uita, subconștientul nu face diferența intre glumă și realitate. Vă puteți imagina cum un copil, care nu și-a dezvoltat abilitatea de analiză critică, poate trage o concluzie greșită chiar și din cele mai simple afirmații. De exemplu, mulți părinți spun copilului: “tu de ce nu ești la fel de cuminte/ bun/ priceput ca și fratele/sora ta?”. Această sugestie poate pătrunde adânc în subconștient, împreună cu toate emoțiile resimțite. Copilul poate nu-și va aminti mulți ani acea afirmație, însă impresia lăsată de ea va fi păstrată în sistemul de credințe și va acționa ca atare.
Copilul va crește cu informațiile înrădăcinate acolo, în subconștient. Iar ele, vor avea în timp puterea de adevăr absolut, de credință.
Educația pozitivă te învață cum să-ți crești copilul într-un mod sănătos și te invit să începi a o face.
Dar dacă răul a fost făcut deja iar tu vrei să schimbi “programul” copilului tău, soluții există.
Una dintre aceste soluții, cu rezultate uimitoare și de lungă durată, adică “pe viață” este procesul SleepTalk® pentru copii. Dacă vrei să afli mai multe despre acest proces, te invit să vizitezi site-ul: www.sleeptalkchildren.com

SleepTalk® pentru copii este un proces simplu, non-intruziv, care întărește respectul de sine și imaginea de sine a copiilor.
Este folosit cu succes de peste 30 de ani în rezolvarea problemelor ce pot să apară în copilărie și pubertate precum enurezisul, probleme de comportament, afecțiuni fizice cu posibile cauze afective, teamă, anxietate, fobii, presiune socială sau școlară. Toți copiii pot beneficia de pe urma acestui proces, nu doar cei cu o “problemă” clară.
Procesul este simplu, durează două minute și se aplică în fiecare seară, când copilul adoarme.
Instructajul și toate informațiile aferente sunt transmise părinților de către un consultant SleepTalk®.
Aceste două minute pot schimba viața copilului tău!
Copiii sunt viitorul nostru, iar ca părinți trebuie să fim conștienți de acest lucru.
Țineți minte, nu contează atât moștenirea materială pe care o lăsăm copiilor noștri, ci cunoștințele pe care le sădim în mintea lor.
Pentru mai multe informații, nu ezitați să ma contactați.

Aurelia Macavei
terapeut

Am studiat psihologia și ulterior psihoterapia, cu mult timp înainte să devin mamă a doi copii. Și mi-a fost ușor! Ușor să înțeleg, ușor să cadrez, ușor să exprim toate acele teorii. Apoi, au apărut ei în viața mea și toate s-au schimbat, toate… au fost răstălmăcite. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că teoriile au fost întodeauna corecte dar mintea mea a avut o altă perspectivă asupra lor. Acum, există ceva în plus: iubirea! Și astfel, totul e privit într-o nouă lumină. Cred cu tărie că nu aș fi fost nici pe departe ceea ce sunt azi, ca și terapeut, dacă nu aș fi fost mamă. Copiii mei sunt cei care m-au ajutat să devin o lumină pentru mine însămi, o lumină ce se revarsă și în jurul meu. Am învățat atât de multe de la ei și continui să învăț în fiecare zi.
Simțind toate acestea, mi-e foarte greu să cred că ceilalți copii pot fi surse generatoare de stres, oboseală, frustrări și dezamăgiri.
Cam acesta e tabloul descris de majoritatea părinților, părinți ce apelează la ajutor de specialitate doar în calitate de însoțitori ai copilului (de acasă până la cabinet). De cele mai multe ori, imaginea din mintea mea sugerează un om ducându-și televizorul la depanat.
Cei mai inteligenți dintre părinți renunță la ideea conform căreia copiii sunt problema și aleg să-și construiască propriul drum, mult mai solid și sănatos. Pe acest nou drum, poate păși întreaga familie, altfel decât în trecut.
Ceilalți, părinții care abandonează sau care refuză din start să privească în direcția opusă, rămân tot aici. Aici unde iubirea se manifestă ca o mască a unei exploatări. Este evident faptul că astăzi, mai mult ca oricând, cea mai exploatată ființă umană este copilul. Gândiți-vă la asta!
Sunt absolut convinsă că nici un părinte nu-și exploatează copilul într-un mod conștient, dar ei sunt cei care își distrug copiii, îi transformă în niște ființe stupide, lipsite de inteligență. Părinții sunt cei care își condiționează copiii în cel mai teribil mod cu putință.
Iar ei, sunt complet neajutorați. El, copilul, e prea mic pentru a putea riposta, a scăpa sau a se proteja. Deja este vulnerabil, iar vulnerabilitatea îi permite să fie exploatat cu mare ușurință.
Condiționarea părintească reprezintă o formă de sclavie! Un copil liber va deveni un adult liber! Dar copilul nu va putea fi cu adevărat liber decât atunci când condiționarea nu va mai exista în viața lui.
Dacă el este crescut în mod greșit, întreaga umanitate se va îndrepta într-o direcție greșită. Treziți-vă!
Tot ceea ce am așternut azi pe hârtie, există în mine de mult timp. Dar astăzi, astăzi când fetița mea de 9 ani m-a întrebat: “mami, de ce fac unii părinți asta?”, astăzi am simțit să strig: “Treziți-vă!”
P.S. Fetița mea era nedumerită. Mulți dintre colegii sau prietenii ei sunt “ademeniți” să participe la concursuri, activități, etc… în ciuda dorinței sau putinței lor. Miza e mare! Un telefon sau câte-un gadget de ultimă generație.

#aura#

În ultimii ani am lucrat foarte mult cu părinți, părinți ai unor copii cu probleme de comportament. În 90% din cazuri, părinții m-au contactat din dorința de a lucra direct cu copiii. Am refuzat acest lucru de fiecare dată dar i-am invitat pe părinți la o singură ședință de terapie. Unii dintre ei (puțini la număr) au acceptat bucuroși iar ceilalți au refuzat politicos invitația mea.
Știu că există psihoterapeuți dornici să lucreze cu astfel de copii și le doresc mult succes în munca lor. Dar dincolo de acest efort, de a lucra direct cu copilul, în cabinet, mai există o fațetă, de fapt…. cea mai importantă fațetă! De obicei, aceasta rămâne neșlefuită.
Din experiența mea, și nu numai, marea parte a problematicii se datorează părinților și educației oferite de aceștia. Știm cu toții, copiii sunt ceea ce învață! Copiii sunt ceea ce văd, aud, ceea ce trăiesc!
Aici poate începe marea călătorie. Ce trăiesc copiii tăi? Ce aud? Ce văd? Care este mesajul ce ajunge la ei?
Mulți părinți se simt în dificultate și rareori răspund firesc la aceste întrebări. Ajungând în acest punct, mi s-ar părea nedrept pentru copil să fie adus în cabinet. De obicei le spun părinților că nu posed vreo baghetă magică cu ajutorul căreia copiii să se schimbe peste noapte; dar îi pot ajuta, le pot facilita învățarea unor concepte sănătoase, solide, menite să-l ajute pe copil cât și întreaga familie. Îi felicit pe părinții care rămân în cabinet. Călătoria poate fi lungă, anevoioasă și nu lipsită de “riscuri”. Pe parcursul ei, părintele poate conștientiza că NU comportamentul neadecvat al copilului este cauza, ci faptul că el nu reușește să-și controleze emoțiile și acțiunile; părintele poate conștientiza că perspectiva lui asupra comportamentului copilului îi poate crea un sentiment de furie sau frustrare. Toate acestea îl pot învăța pe părinte că schimbându-și perspectiva își poate modifica reacțiile față de copil sau copii.
Pe de altă parte, părintele este cel menit să-i ofere copilului dragostea necondiționată, el este “autoritatea” supremă. De aici, copilul acceptă inconștient, deci cu foarte mare naturalețe, tot ceea ce vine. Aș simți că fac o nedreptate aducând copilul în cabinet și a-l îndepărta de adevărata cauză și totodată rezolvare. Șaizeci de minute dintr-o săptămână (petrecute alături de terapeut) nu reprezintă mare lucru comparativ cu celelalte mii de minute petrecute alături de părinte sau părinți.
Aici se află cheia pentru a avea copii fericiți și sănătoși. Aici e punctul în care fiecare dintre noi, își dovedește aptitudinile pentru cea mai grea și frumoasă meserie din lume, cea de părinte.
P.S. Atunci când simți că îți vine să pui mâna pe el și să-l scuturi, pune mâna pe el și… arată-ți dragostea. Îmbrățișează-l! Dacă se poate, fă-o în fața unei oglinzi sau a unui geam care să vă reflecte imaginea. Stați îmbrățișați câteva clipe. Vei vedea că orice supărare se topește după un astfel de moment și nu rămâne decât o imensă DRAGOSTE.

#aura#